În ce constă un testicul necoborât la copil? Cunoscută și sub numele de criptorhidie, testiculul necoborât este una dintre cele mai frecvente afecțiuni și apare în momentul în care testiculul dezvoltat prenatal în cavitatea abdominală nu reușește să migreze în scrot.
Testiculele sunt o pereche de organe de reproducere masculine, fiind glande atât cu o secreție endocrină, asigurând nivelul optim de testosteron, cât și cu secreție exocrină, producând și eliminând lichidul spermatic. În perioada intrauterină acestea se formează în abdomen, urmând să coboare la nivelul scrotului înainte de naștere. Există instanțe în care unul sau ambii testiculi nu reușesc să coboare din cavitatea abdominală, afecțiune cunoscută sub numele de testicul necoborât.
Medicul Adrian Surd, medic primar în Chirurgie Pediatrică la Centrul Medical Halmasan explică derutanta confuzie dintre criptorhidie, în care testiculul nu coboară deloc din abdomen în scrot și testicul coborât, când acesta se deplasează spre scrot dar nu în totalitate, lucru petrecut în majoritatea cazurilor.
Care sunt cauzele?
Cauza exacta a apariției acestei afecțiuni nu este încă pe deplin cunoscută, însă o combinație de modificări genetice, sănătatea maternă și alți factori de mediu ar putea fi responsabili de modificările hormonale, fizice și activitatea nervoasă care influențează dezvoltarea testiculelor.
Ce factori de risc pot duce la apariția acestei condiții?
Factorii care ar putea crește riscul unui testicul necoborât la copil includ:
- Greutate redusă la naștere
- Naștere prematură
- Antecedente familiale de probleme de dezvoltare genitală
- Condiții ale fătului care pot restricționa creșterea, cum ar fi sindromul Down sau un defect al peretelui abdominal
- Consumul de alcool de către mamă în timpul sarcinii
- Fumatul de țigări de către mamă sau expunerea la fumatul pasiv
- Expunerea părinților la unele pesticide
Diagnosticul in cazul unui testicul necoborât
Un testicul necoborât la copil este de obicei descoperit atunci când copilul este examinat la scurt timp după naștere. Dacă fiul dumneavoastră este în această situație, întrebați medicul cât de des va fi necesar ca acesta să fie examinat. Dacă testiculul nu a migrat în scrot până la vârsta de 4 luni, există o mare posibilitate ca problema șă nu se mai corecteze de la sine.
Tratamentul precoce al unui testicul necoborât la copil v-ar putea scuti fiul de eventualele complicații cu care s-ar putea întâlnit mai târziu în viață, cum sunt infertilitatea sau cancerul testicular.
Există și băieți – de la sugari la pre-adolescenți – care la naștere prezentau ambele testicule localizate normal la nivelul scrotului și aceastea lipsesc mai târziu. Aceasta ar putea indica:
- Retracția testiculului, care se mișcă în interiorul scrotului și poate fi ușor ghidat în timpul unui examen fizic. Acest lucru nu este anormal și se datorează unui reflex muscular.
- Un testicul ascendent, care s-a “întors” în zona inghinală și nu poate fi ușor ghicat cu mâna în scrot.
Cum putem trata un testicul necoborât la copil?
Scopul tratamentului este mutarea testiculului în locul în care acesta ar trebui să fie, adică în scrot. În general, medicul Adrian Surd recomandă aplicarea tratamentului, mai ales cel chirurgical, înainte de un an pentru a scădea riscul de complicații care pot să apară la vârsta adultă, fiind recomandat să se intervină cât mai repede.
Cea mai frecventă opțiune de tratament este intervenția chirurgicală, prin care chirurgul manipulează cu grijă testicului, mutându-l în scrot și suturându-l în acel loc. Aceasta procedură poate fi realizată atât în mod traditional, cât și laparoscopic, ultima prezentând o serie de avantaje, cum sunt timpul de recuperarea mai rapid, lipsa durerii și cicatricilor. Este recomandată efectuarea intervenției când copilul este între 6 și 12 luni. După operație, chirurgul va monitoriza testiculul pentru a verifica continuitatea dezvoltării, funcționalitatea și localizarea. Această monitorizare ar putea include examene fizice, ecografii sau teste hormonale.
O altă opțiune pentru care puteți opta în tratamentul unui testicul necoborât este cel hormonal, prin intermediul căruia copilului i se administrează o injecție cu HCG, care ar putea ajuta testiculul să revină la poziția sa normală. În mod normal nu se recomandă această variantă deoarece intervenția chirurgicală este mai eficientă și rezultatele sunt mai sigure.
Complicațiile posibile
Pentru ca testiculele să se dezvolte și să funcționeze normal, trebuie să fie la o temperatură mai mică decât temperatura normală a corpului. Scrotul oferă acest mediu mai rece. Complicațiile unui testicul care nu este localizat acolo unde se presupune că se află includ:
- Cancer testicular. Cancerul testicular începe de obicei în celulele din testicul care produc spermatozoizi. Ceea ce face ca aceste celule să se dezvolte în cancer nu este cunoscut. Bărbații care au avut un testicul necoborât prezintă un risc crescut de cancer testicular. Riscul este mai mare pentru testiculele localizate în abdomen decât în zona inghinală și atunci când ambele testicule sunt afectate. Corectarea chirurgicală poate reduce, dar nu elimina, riscul de cancer testicular viitor.
- Probleme de fertilitate. Numărul scăzut de spermatozoizi, calitatea slabă a spermei și fertilitatea scăzută sunt mai susceptibile să apară la bărbații care suferă de această condiție. Acest lucru se poate datora dezvoltării anormale a testiculului și s-ar putea agrava dacă starea rămâne netratată pentru o perioadă lungă de timp.
Alte complicații legate de localizarea anormală a testiculului includ:
- Torsiune testiculară. Torsiunea testiculară este răsucirea cordonului spermatic, care conține vase de sânge, nervi și tubul care transportă material seminal de la testicul la penis. Această afecțiune dureroasă limitează fluxul de sângele la testicul. Dacă nu este tratat prompt, acest lucru poate duce la pierderea testiculului. Torsiunea testiculară apare de 10 ori mai des la testiculele necoborâte decât la testiculele normale.
- Trauma. Dacă un testicul este localizat în zona inghinală, acesta ar putea fi deteriorat de presiunea asupra osului pubian.
- Hernie inghinală. Dacă deschiderea dintre abdomen și canalul inghinal este prea slabă, o porțiune din intestine se poate împinge în zona inghinală.
